nici zeii nu mai cred

o schita, nimic pretentios. ma bucur ca m-am reapucat de desenat. desi nu cred ca am renuntat cu adevarat niciodata...

bolnav

noi ajungeam mereu la fel, in aceeasi situatie. fara iesire. dar mie, pe mine de ce sa ma intereseze? doar sunt un bou mult prea mare

cred ca am prizat asa de mult in seara asta, incat lumea pare toata o mazga idioata. am vrut sa ies pe undeva, oriunde, ma sufoc aici. lumea peretii toti sunt o mazga o fantezie. voci. ma cheama. e un monstru facut din mazga. mazga mazga.

'hai afara'

un monstru in flacari

'hai afara'

femei

'hai afara'

eu vreau afara. monstrul parca ma rapeste

'te simti bine? ce dracu ai...?'

nu vezi, sunt pierdut, viata mea, nimic nu merge, daca m-ai putea omori acum totul ar fi bine. stiu ca acum sunt mai lucid ca niciodata, desi nu te vad. stiu doar ca esti o mare de rosu si ma duci prin noapte, care e o mazga si e multa mazga mazga

'iar te-ai drogat ca un dobitoc'

taci taci monstrule, ma ametesti, nu vezi ca nu stiu ce-i cu mine

mi-e frica de tine pentru ca

mi-e frica de tine

mi-e frica

pentru ca as vrea sa ma las condus de tine prin mazga asta jegoasa toata viata.

uite ce slab sunt, cum sa-ti dau drumul la mana?

peace of mind

nu mai jucam de mult asa. o supunere si o violenta care dezvaluie naturi nebanuite, strigatele ce nu se aud, atunci cand purtarea ta exagerat de umana este data la iveala. doi pioni neinsemnati, de aceeasi culoare, care se lupta pentru o suprematie cu care nu-si vor adapa decat, poate, mandriile lor iluzorii. orgolii izvorate din complexe, pentru a le hrani, pentru a le amplifica pana par parti firesti ale sufletului.

nu mai e asa. e prostesc, fara gust, o falsa incarcare a mintii lipsita de un rost anume. pe orice plan, nu ne mai ciocnim, pentru ca lumea din jur oricum ne va calca in picioare. poate am putea sa ajungem deasupra ei, sa o starpim. poate as putea ajunge si singura.

o sa-mi las doar supusii sa ma domine usor si dulce. pentru ca in fata celor ce nu-mi pretind renuntarea la naravul meu aproape idiot si distructiv, ma las moale. e o dezbracare de egoism si mandrie neroada, o intoarcere la natura umana poate... o perfectionare a ei. daca asa ceva e posibil. voi crede ca este, desi nu e decat o alta judecata gresita. deci, sa lasam ca raporturile intre mine si ei sa se inverseze.

iata remiza la care nu s-a ajuns. i won't go down.

stockholm

mie imi place aici. e frumos si parca lumea e mai frumoasa. sunt toti colorati diferiti si zambesc si se plimba pe strada cu ciudatenile lor si se amesteca asa ciudati in ciudatenia lor ca sa formeze o societate intreaga si normala si sanatoasa si functionala.
par liberi. si mai fericti. par destresati. si zambitori. mai educati. mai simpli. mai complex construiti.

cred ca si noi suntem, am putea fi asa. numai ca... am ramas in urma. sau poate n-am fost niciodata acolo.

ca un copil ce sunt, nu vreau sa ma intunec, nu vreau sa-mi fac griji. grijile sunt pentru locul pe care il numesc ACASA. aici pot sa visez pe trotuare curate la lucrurile bune din lume. imi plac oamenii blonzi natural. si copiii mici care tipa si urla pe strada. canalele, podurile. stradutele inghesuite. ca peste tot se traverseaza pe rosu (o regula pe care o incalci far nicio ezitare in propria patrie, dar ti-e rusine in alta - ah? ati obvervat asta? e valabil pentru orice...). magazinele scumpe pe care nu mi le permit. hainele simple si frumoase. magazinele ieftine. 7-eleven-urile. chinezii abatuti, care au propriul lor restaurant. jamaicanii cu dreaduri. double decker-urile specifice englezilor. festivalul cu entertaineri in aer liber. engleza britanica. oamenii care stiu sa vorbeasca in engleza fara a fi englezi.

pornim de la o conceptie gresita. realismul e dureros. vrem sa fim altfel. cum sa facem asta?

nu stiu daca trebuie sa revin cu impresii mai elaborate. poate cu cateva poze.

o poveste

o fata fara maini se duce la un baiat fara maini. "buna buna tu ce faci?" "eu bine tu?" "bine pai uite ma plimbam pe aici si te-am vazut ma gandeam sa vin sa te salut ca nu ne-am mai auzit de mult" "da? si ce mai faci...?" "uite... plictisieala. pe aici si eu..." "a si eu la fel trebuia sa ma vad cu niste tovarasi nu ii vad nu stiu unde sunt" baiatul fara maini scoate o tigara si fumeaza o intreaba pe fata 'vrei?' fata fara maini nu a mai fumat, dar accepta pentru ca baiatul fara maini, desi n-are maini, are o fata frumoasa si ei ii place fata lui frumoasa. fumeaza amandoi impreuna, iar baiatul fara maini se uita la fata ei insistent 's-a intamplat ceva am ceva pe fata?' baiatul fara maini nu ii zice nimic o saruta si ar vrea sa-i puna mana pe sold si poate mai sus sau ma jos, numai ca n-are cu ce, asa ca se saruta. si fata fara maini nu s-a mai sarutat pana acum, dar baiatul fara maini pare asa sincer si ii spune 'te iubesc esti foarte foarte frumoasa', iar ea il crede si baiatul fara maini o intreaba 'vrei sa vii pana la mine acasa?'. se urca intr-un autobuz si ea composteaza un bilet, iar apoi coboara si ajung in camera baiatului, care e singur acasa, si fac sex fara maini.

apoi baiatul fara maini ii spune ca o s-o sune numai ca trec zile o saptamana si nu o suna, iar cand fata fara maini iese afara intr-o seara pana la magazin sa-si cumpere tigari pentru ca s-a apucat de fumat, il vede pe baiatul fara maini sarutandu-se cu o alta fata fara maini. si s-ar duce la el si l-ar acuza, numai ca incepe sa planga si se duce acasa.

si fata fara maini asteapta asteapta si trece o luna si devine ingrijorata, pentru ca nu a mai avut ciclu de mult. si incepe iar sa planga si se duce la tatal ei si ii spune 'tata cred ca sunt insarcinata', iar tatal fara maini o bate fara maini.

iar parintii ei ii spun ca trebuie vor sa faca avort, dar fata fara maini plange si mai mult si nu se poate sterge, pentru ca nu are maini. si fata fara maini pastreaza copilul si burta ei creste mare mare si uneori trece pe langa baiatul fara maini, iar el nu se uita la ea se uita altundeva.


au trecut 9 luni si fata fara maini plange si ii curg sudorile pe fata, iar multe voci din jurul ei o indeamna sa se chinuie sa nu renunte si iata, oameni fara maini o ajuta sa nasca, iar dinauntrul ei a iesit cu copil murdar plin de sange viu sanatos, iar ea il ia in brate si ii vede mainile minuscule si ii mangaie fruntea apoi se uita uimita la ea si vede ca poate sa isi stearga sudoarea si lacrimile cu propriile ei maini si incepe sa planga si mai tare, numai ca de fericire, pentru ca parca tocmai a primit un dar de la dumnezeu.

sfarsit.

v v vara

durerea este o stare ce poate fi exprimata in mod facil in cuvinte. durerea, asa cum o percepem, poate deveni estetica. durerea este o poarta primitoare catre artificii, catre toate acele briz brizuri cu care poti jongla atat de usor. sobru, mistuitor, complicat, le translam in asa-zisa arta. scriitorii fericiti... nu mai sunt scriitori?



a alcatui o simpla descriere a fericirii devine o provocare care nu mai accepta cuvinte mari, se poate lipsi de figuri de stil. oricum nu le primeste...


deci fericire. aer. caldura, canicula. ploaia de vara de dupa. zambete rasete. seara. o bere rasuflata. ce conteaza. tu ce faci. eu bine. un adevar. tu? eu te te te iubesc. a. bine. si eu. nu trebuie sa spui asta, stiu. o viata, o cadere. doar in iarba. rasete. o ridicare. infruntarea cu soarele. izbanda. cantec. e atat de multa vara in jurul meu. uitasem!

papa

o unduire banala, ca un efemer gest de tandrete. un cuvant desprins de pe caldura carnii ce-ti construieste, aparent cu vinovatie, buzele. ce-a mai ramas din suflarea de alta data? cerul meu s-a destramat, lasandu-si fragmentele indurerate sa strapunga suflete reci si adormite. un ultim strigat inainte sa adormim, cuprinsi de nepasare. o ultima vorba ce, desprinsa din trupul tau, din forma ametitoare a gurii tale pacatoase, imi clatina patura subtire de gheata de care am reusit cu greu sa ma agat. fiecare litera soptita se amplifica in aerul rarefiat ce umple taceara dintre noi. simti ca se pierd si acestea, ultimele ramasite ale azurului nostru.


pur fictiune.