nu mai jucam de mult asa. o supunere si o violenta care dezvaluie naturi nebanuite, strigatele ce nu se aud, atunci cand purtarea ta exagerat de umana este data la iveala. doi pioni neinsemnati, de aceeasi culoare, care se lupta pentru o suprematie cu care nu-si vor adapa decat, poate, mandriile lor iluzorii. orgolii izvorate din complexe, pentru a le hrani, pentru a le amplifica pana par parti firesti ale sufletului.
nu mai e asa. e prostesc, fara gust, o falsa incarcare a mintii lipsita de un rost anume. pe orice plan, nu ne mai ciocnim, pentru ca lumea din jur oricum ne va calca in picioare. poate am putea sa ajungem deasupra ei, sa o starpim. poate as putea ajunge si singura.
o sa-mi las doar supusii sa ma domine usor si dulce. pentru ca in fata celor ce nu-mi pretind renuntarea la naravul meu aproape idiot si distructiv, ma las moale. e o dezbracare de egoism si mandrie neroada, o intoarcere la natura umana poate... o perfectionare a ei. daca asa ceva e posibil. voi crede ca este, desi nu e decat o alta judecata gresita. deci, sa lasam ca raporturile intre mine si ei sa se inverseze.
iata remiza la care nu s-a ajuns. i won't go down.
http://www.vreausaoajutpealexandra.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereCu scuzele de rigoare... LaNayba blogspot calling.
Daca nu te deranjeaza si crezi ca nu te costa mare lucru sa publici link-ul sau chiar povestea, te rog tare mult sa o faci.
As aprecia maxim.
Multumesc!