mie imi place aici. e frumos si parca lumea e mai frumoasa. sunt toti colorati diferiti si zambesc si se plimba pe strada cu ciudatenile lor si se amesteca asa ciudati in ciudatenia lor ca sa formeze o societate intreaga si normala si sanatoasa si functionala.
par liberi. si mai fericti. par destresati. si zambitori. mai educati. mai simpli. mai complex construiti.
cred ca si noi suntem, am putea fi asa. numai ca... am ramas in urma. sau poate n-am fost niciodata acolo.
ca un copil ce sunt, nu vreau sa ma intunec, nu vreau sa-mi fac griji. grijile sunt pentru locul pe care il numesc ACASA. aici pot sa visez pe trotuare curate la lucrurile bune din lume. imi plac oamenii blonzi natural. si copiii mici care tipa si urla pe strada. canalele, podurile. stradutele inghesuite. ca peste tot se traverseaza pe rosu (o regula pe care o incalci far nicio ezitare in propria patrie, dar ti-e rusine in alta - ah? ati obvervat asta? e valabil pentru orice...). magazinele scumpe pe care nu mi le permit. hainele simple si frumoase. magazinele ieftine. 7-eleven-urile. chinezii abatuti, care au propriul lor restaurant. jamaicanii cu dreaduri. double decker-urile specifice englezilor. festivalul cu entertaineri in aer liber. engleza britanica. oamenii care stiu sa vorbeasca in engleza fara a fi englezi.
pornim de la o conceptie gresita. realismul e dureros. vrem sa fim altfel. cum sa facem asta?
nu stiu daca trebuie sa revin cu impresii mai elaborate. poate cu cateva poze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu