o unduire banala, ca un efemer gest de tandrete. un cuvant desprins de pe caldura carnii ce-ti construieste, aparent cu vinovatie, buzele. ce-a mai ramas din suflarea de alta data? cerul meu s-a destramat, lasandu-si fragmentele indurerate sa strapunga suflete reci si adormite. un ultim strigat inainte sa adormim, cuprinsi de nepasare. o ultima vorba ce, desprinsa din trupul tau, din forma ametitoare a gurii tale pacatoase, imi clatina patura subtire de gheata de care am reusit cu greu sa ma agat. fiecare litera soptita se amplifica in aerul rarefiat ce umple taceara dintre noi. simti ca se pierd si acestea, ultimele ramasite ale azurului nostru.
pur fictiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu