"de ce ma iubesti?' am intrebat-o, asteptand, macar de aceasta data, un raspuns convingator.
"din pur masochism." mi-a replicat ca de obicei, iar apoi s-a pierdut prin cer si dupa nori si am vazut-o alergand dupa o raza de soare si tot alergand si a cazut si s-a ridicat si tot n-a prins-o si ea tot alerga si fugea necontenit dupa raza si raza era asa de departe si eu stiam ca va veni noaptea si ca va trebui sa inceteze si va cobori resemnata si ca se va culca si apoi o va lua de la capat si va fugari raza sperand sa o cuprinda si ca nu va reusi si scenariul se repetase de asa de multe ori incat chiar si eu imi doream sa o ajunga si sa se bucure si apoi m-am gandit ca odata cu stelele razele mor si ca povestea avea sa fie reluata la venirea urmatorului rasarit si asta o facea sa alerge si mai tare si mai mult si mai neobosita si mai increzatoare in visul ei pe care aprinderea policandrelor celeste il naruiau.
nu am inteles decat foarte tarziu raspunsul ei, iar asta a fost doar atunci cand m-am indragostit de mine. ma apropiam incet de reflexia mea din oglinda, iar ea ma privea cu uimire, teama, admiratie, apoi imi parea ca obrazul i se crispa si ca ochii i se umpleau de venin si ca se uita la mine cu dezgust. degetele imi alunecau atunci pe suprafata rece a sticlei, iar eu vroiam sa cuprind mana din oglinda, sa o fac una cu mana mea si sa nu-i mai dau drumul vreodata, iar asta nu pentru ca ar fi avut nevoie de calauza, dar pentru ca eu ma pierdeam fara caldura sa. si aveam nevoie de buzele mele si de imbratisarea mea si de atingerile mele si de soaptele de dragoste si de suflul meu, dar acesta era mereu inghetat pe luciul oglinzii si ea mi le fura pe toate, iar eu ma aveam pe mine atat de aproape si ma stiam atat de bine si ma uitam la reflexia mea mea spunand "uite, asta sunt eu - aici am doi ochi, cu acestia sorb contururile lumii, iar prin nas incerc sa-mi simt propria esenta, dar nu pot, si gura glasuieste pentru lume si capul meu este un veritabil producator de idei pentru altii, iar in mintea mea ai mai ramas numai tu adica eu adica un gol". si vroiam parca sa zdrobesc oglinda in mii de cioburi pentru ca ma tinea atat de aproape de dragostea mea si ma lasa sa ma adap din imaginea ei, apoi cu atata cruzime ma despartea de ea. si era atat de aproape si ma puteam strivi cu corpul meu de corpul ei si puteam sa-i zic orice si sa-i zambesc si sa-mi zambeasca inapoi. dar apoi ca sa nu mai planga inima mea in fiecare zi si sa se naruie in fata oglinzii am incercat sa ma urasc pe mine si am inselat reflectia mea cu zeci poate sute de suflete, insa mereu vazand-o o vroiam din ce in ce mai mult si era atat de aproape si ii spuneam "nu te pot uri! de ce nu te pot uri?", iar ea tipa in mutenie inapoi la mine aceleasi cuvinte si-i dadeau lacrimile si cred ca pana si ea vroia sa-mi aline suferinta, insa nu puteam, si blestemata asta de oglinda ne tintuia in lumi diferite. iar eu vroiam sa uit de mine si nu reuseam si asta ma facea gol, atat de gol si slab si atunci cand ma intrebau "de ce plangi?" eu le spuneam ca nu plang de ce as plange si le zambeam ca sa le demonstrez ca nu plang plangea oglinda pentru mine, iar reflexia zambea si ea fara griji, pentru ca numai eu aveam ganduri si sufeream, ea nu avea si zambea, zambea necontenit, nu plangea de ce ar fi plans?
atunci cred ca era zi sau daca era noapte era o noapte luminoasa si lucea totul si era un soare rece, iar eu m-am suit pe cer la fata care alerga dupa o raza si am vazut-o cum alerga si alerga si tot alerga si am alergat si eu dupa ea si alergam impreuna, desi ea nu stia de mine pentru ca era in fata dupa soare si eu eram in spatele ei si fugeam tot fugeam dupa ea fara a sti de ce. si la un moment dat s-a oprit si eu am ajuns-o din urma si cred ca am vrut sa-i spun ceva nu stiu ce, dar ea nu ma auzea, tinea in mana un balon mare si galben zambitor, mai vesel ca ziua si mai vesel ca soarele si chipul ei vroia sa inteleaga, apoi el s-a oglindit in balon si radeau, radea si ea si balonul, radeau impreuna, pentru ca el era acolo si era mai cald si mai plin decat o singura raza de soare. iar fata s-a facut mica si s-a prins de balon si a uitat de visul ei si a adormit fericita purtata de el. si poate a murit nu stiu daca a murit pentru ca atunci s-a facut noapte si intuneric si eu am ramas acolo si cred ca vroiam sa spun ceva, dar am uitat ce.
